Orasul, noaptea

Orasul,noaptea,
Toamna,
Intr-un Octombrie de mult uitat,
Pare singur
Si trist.
Orasenii nu-l mai colinda.
Poate c-au vrut, sau poate c-au uitat.
Au ramas doar oglinzile
De pe asfaltul ud
si rece.
Frunzele impodobesc tabloul
Pictat de un pictor al ploii -
Un pictor insingurat.
Lacurile solitare
Par cumulari de lacrimi
Ale poetului muribund
Sau ale pictorului straveziu.
Ele nu infatiseaza autorul,
Ci doar fata lunii.

Orasul,noaptea,
Toamna,
Doarme.
Nu rasuna decat plansul prelung al poetului
Sau al pictoului.
A cui capodopera
E acest Octombrie tarziu?
Cine a asezat oglinzile pe asfalt?

Poetul tace,
Pictorul rade,
Ploaia plange,
Orasul moare.