La pieptul tau m-am cuibarit
Udandu-l des cu lacrimile stinse,
Pe fruntea ta mi-a fost sortit
Sa-mi sting adesea buzele aprinse.
Te regaseam in orice poezie,
In orice melodie de vioara,
Te mladiai in orice simfonie
Si-ti intonam acorduri de chitara.
Cand te pictam, pensonul mi-era uns
Si nu era nevoie sa-l port eu,
Caci ochii tai pe culmi l-au dus,
Si rasareai o capodopera mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu