Vă spun,
Nu ma recunoșteam.
Eram o străină pentru mine
Reflecția mea în oglindă
Era fadă și transparentă.
Și vă spun,
Lăsați-mă împrăștiată cum eram,
Pe străzile visării.
Mergeam de la un capăt la altul,
Șimțindu-mă ca o stâncă.
Auzeam, ca prin visare,
Voci ale prietenilor,
Irosite și trecute de mult.
Îmi auzeam sângele curgându-mi prin vine,
Șoapte negre și șterse,
Și mă perindam
Pe străzile visării.
Și orice înger va fi de acord:
Eram doar eu cu mine, va spun.
Și hainele nu-mi mai vin,
Căci au trecute sute de mile peste pielea mea.
Noaptea curgea.
Oarbă, trezindu-mă,
Mă simțeam pierzându-mă în vânt.
Vă spun despre mine
Și despre un sărut sortit pieirii,
Ce ne-a lăsat pe fiecare
Pierdut în sine,
Pe străzile visării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu