Ca o piatra

Ca o piatra singura prinsă intr un moloz de pietre, neputincioasa și imobila, moarta, dar totuși atât de vie, încât ii vine sa urle și sa strige de disperare, așa ma simt. Piatra aia înconjurată de alte o mie de pietre, împreuna in aceeași masa cenușie și absenta, tăcute toate, căci au rămas fără glas, tăcute, deși ard de dorința de a scoate din ele un muget măcar, imobile, deși fiecare particula din ele urla sa danseze și sa sara, sa scoată din ele viermele tăcerii și al imobilizării, aceea sunt și eu. Nu știu când am ajuns in conglomeratul de pietre cenușii. Nu îmi aduc aminte când m am lăsat prinsă de el. Probabil dormeam. Căci dacă eram conștientă, nu ma lăsam captivată atât de ușor. Nu puteam. Cum eu, ființa asta vie și carnala sa ajung o simpla piatra in ciment? Cine m a adus aici? O alta piatra ce mi a fost aproape mai înainte de a ajunge așa? Sa ii fi fost atât de aproape încât sa ma atragă după ea? Dacă e sa fie așa, condiția actuala nu îmi mai pare atât de anosta și insipida. Pot spune ca am ajuns aici din solidaritate? Nu. Pentru ca asta contrazice tot ce e in mine. Cum eu n am vrut sa devin piatra captivă in ciment, sunt singura ca nu mi as fi lăsat nici aproapele sa ajungă aici, cu sau fără mine. Dar sunt aici deja. Mai pot face ceva? Chiar dacă știu ca e lângă mine, nu ma aude și nu ma vede. Nu știe ca sunt aici și nici ca urlu de disperare ca vreau sa ies, sa scap, sa evadez. Cum sa ajung la el? Cum sa ii spun ca sunt aici, deși n am vrut? Îmi vine sa plâng, dar nici lacrimile nu pot țâșni din piatra. Ce sa fac? Am rămas captivă aici pe vecie. Dar sunt vie, trăiesc, vreau sa îmi continui povestea, căci de-abia am început-o. Hei, tu, aproapele meu, ma auzi? Ma vezi? Ma simți măcar? Eu sunt aici. Am venit pentru tine. Te am urmat orbește in drumul tău. Ți am spus ca îți voi fi alături mereu, și ți am fost. Acum eu am nevoie sa ma urmezi și sa fii alături de mine. Poți sa faci asta, te rog? Știu ca nu ma auzi, dar ieși din piatra puțin și găsește-ma! Și hai sa fugim, căci nu aici ne e locul. Nu știu unde, dar in niciun caz nu in conglomeratul asta de pietre cenușii și anoste.