Privind străini îndrăgostiți

Bolnavă sunt acum, și dor îmi e de tine

Iubitule… Îmi pare, că trupu-mi este greu

Și grea e apasarea ce pune stăpânire

Pe inima-mi ce plânge, și pe sufletul meu.

Stau singură la geam, și văd sau mi se pare

Cum doi indrăgostiți se joacă din iubire.

Privind la ei, mă simt pierdută în visare

Și-mi amintesc de noi, plutind de fericire…

Au fost clipe frumoase. Au fost și vor mai fi.

Iubind, am învățat să fim ce nu suntem,

Am dobândit cu tine dorința de-a trăi

Și numai împreuna, să aspirăm putem.

Vor fi clipe frumoase. Vor fi, cum au mai fost –

Iubitule… dar pân-atunci, acordă-mi o clipită,

Să fiu doar eu cu mine, și să-mi găsesc un rost

În astă lume cruntă, din amăgiri clădită

și vise spulberate precum cenușa-n vânt.

Eu n-am să fiu ca alții, ca soarta să mi-o plâng!

Nu vreau dezamagiri, nu vreau amar cuvânt,

Vreau să-mi înalț ființa, departe să ajung…

Apoi, fi-voi cu tineȘ pe veci îndrăgostiți.

Și din iubire numai, putea-ne-vom juca,

Privind la noi, străinii, pluti-vor fericiți,

Căci numai fericirea nu le-or putea-o lua.